MA ABANDONEZ VIETII DIVINE

Buna dragilor, au trecut 7 zile pline de invataminte si lectii, unele nu foarte usoare pentru sufletul si mintea mea, insa vreau si simt sa le va impartasesc.

Cea mai important lectie din aceste zile a fost sa "MA ABANDONEZ VIETII DIVINE". Sa accept tot ce vine spre mine, asa cum vine ...fara sa imi mai bag mintea mea in a interpreta lucrurile.
Pentru mine aceasta lectie a fost una dintre cele mai dure, insa acum pasesc cu credinta ca TOTUL ESTE BINE ASA CUM ESTE.

Viata pentru minte este foarte ciudata, nu stie ce sa inteleaga, sa creada mai ales cand ne uitam atat in 3d cat si la cele subtile. Pentru minte este un soc ceea ce ea simte in subtil pentru ca nu are repere de interpretare, de catalogare.

In aceste zile am fost sa il Vad pe Rune si am participat la calatorii samanice in Brasov si am mai fost chemata de catre niste prieteni pana in Slatina.

Nu am cuvinte sa va spun cum totul am simtit ca este atat de bine organizat incat nu imi vine sa cred. Totul incepea sa fie clar si minunat. Am inceput sa simt ca am inceput cu adevarat O NOUA VIATA.

In dimineata de 27 ianuarie cand m-am trezit corpul meu imi spunea ca ceva nu e in regula si ca era foarte tensionat. Mi s-a facut si terapia Bowen si credeam ca de la ea este insa dupaia am inceput sa fac legaturile, sa inteleg.
Pana in momentul cand m-am intors acasa am crezut ca totul s-a schimbat in mine. Ma astepta prietenul meu la autobuz si dupa ce am coborat in loc sa ma sarute el se uita dupa o prietena care cobora si ea din autobuz si prima lui intrebare era ...nu ai vorbit cu..., in loc sa vad bucruria ca m-am intors si sa ma imbratiseze cu iubire. L-am intrebat de ce m-a pupat aproape de iubire...simteam cum ma intorceam la vechile manifestari si ma macinam inauntrul meu. Dupaia a venit cu mine la posta aveam de trimis un calendar si de primit bani si a stat cu mine m-a ajutat...de obicei nu face asta si chiar m-am bucurat in sinea mea vazand asta. Cumva s-au aranjat lucrurile si am ajuns acasa...am facut fiecare lucrurile care trebuia sa le faca si dupa ce am mancat am inceput sa discutam. Discutia a inceput sa mearga intr-o directie in care amandoi avem pareri diferite de spre viata si relatii. L-am rugat sa nu mai continue discutia si sa opreasca, bineinteles ca nu a facut-o...atunci m-a apucat furia si i-am tras o palma...NU MAI SUPORTAM CA SA MA FACA UN LUCRU CARE CE FACE IN VIATA LUI SI CA NU AM SUFLET.
Atunci si el a inceput sa reactioneze in interior si m-a pus pe pat si m-a intrebat daca "stiu cat de puternica este puterea unui barbat" si i-am spus ca sunt constienta...de data asta nu a dat in mine doar m-a strans foarte tare incat si azi ma doare locul unde ma tinea. Apoi mi-a spus" pana in 1 aprilie gasesteti un loc unde sa stai"...
Haios este ca el crede ca am venit cu un nivel mai jos, da am venit cu o minte mai linistita insa cu inima deschisa. Un om care este mai mereu in minte nu simte deschiderea inimii celuilalt.
Bineinteles ca in sufletul meu m-am suparat foarte tare si am plans in sinea mea si eram tare suparata pe viata. Ma gandeam la toti acesti 5 ani in care am trecut prin multe, ma gandeam daca are rost sa stau pana in octombrie pentru ca poate se razgandeste. M-am uitat la 2 filme care promoveaza iubirea si am inceput sa simt din nou iubirea in mine si sa vad miracol viatii.

De la calatoria samanica am cumparat 2 obiecte care au fost puse spirite si intentii...am simtit sa am nevoie de 2, una este pentru vindecarea femininului si cealalta pentru a putea evolua mai departe.
Cel pentru evolutie l-am pus sub perna si cel de vindecare a femininului l-am pus la gat, iar oul de jad l-am introdus in vaginul meu si intentia era de a intelege ce se intampla.
Apoi am spus in gandul meu ma abandonez vointei divine si am inceput sa adorm, fiindca eram destul de obosita.

Insa dimineata m-am trezit si am vazut unele lucruri clar si am inteles planul perfect a lui D-zeu. Pana acum ma simteam vinovata si tot felul de sentimente pentru tot ce consideram eu ca gresit insa acum este altceva...am putut sa spun in sinea mea..."nu lua nimic personal" si din nou am inteles noi lucruri.

Am cerut universului o solutie si el mi-a dat-o, mi-a fost frica cand am vazut cum arata...dar asta e forma care mintea mea o putea accepta. Recunosc ca nu am vindecat toata frica ca ce se va intampla cu viata mea si ca aici ma conectam cu natura zilnic...intorcandu-ma la parinti in Brasov nu e ceea ce mi-as dori, insa momentan nu stiu alta solutie. As fi vrut sa pot mege la o prietena si sa ma inteleaga ca nu am un job si ca nu mai pot avea si multe altele...insa cred ca cumva se va aranja si va fi cel mai bine pentru evolutia mea. Nu zic ca nu sufar in sinea mea pentru ca mereu am crezut ca voi fi cu o singura persoana...dar viata imi arata ca nu se intampla ce vreau eu, ci ceea ce este mai bine pentru mine.

In momentul in care am zis ca vreau sa ma simt libera si sa nu mai fac compromisuri si sa ma detasez de aceasta relatie...foarte multe s-au schimbat atat in mine cat si intre noi, au inceput sa se spuna adevaruri care erau ascunse sub presul mintii.

O parte din mine e speriata insa cealalta acum simt ca este mai puternica, pana acum era invers. Simt ca pot gasi puterea in mine si sa merg mai departe pe calea mea, chiar daca acum nu stiu cum va arata ziua de maine.

Va multumesc ca ati citit acest articol in care va spun pe scurt prin ce am trecut in aceste zile, voi reveni cu detalii, probabil tot azi.