Oameni buni am atatea sa va povestesc incat sper sa imi aduc aminte toate. Aproape fiecare zi a fost o noua poveste si noua viata. Mi-am dorit o noua viata si ea incepe sa se contureze.
Inainte de toate vreau sa va clarific ceva, toti spiritualistii vor spune sa nu suferiti, ca suferinta e doar o iluzie a mintii. Am incercat cu multi spiritualisti sa vorbesc in aceasta perioada si unul singur, saman fiind, mi-a spus daca iti vine sa plangi plange, daca iti vine sa urli urla, daca iti vine sa bati o perna..fa-o. Si chiar i-am ascultat sfatul, pana acum chiar daca sufeream, ma ascundeam in interiorul meu si nu lasam spatiu ca inima mea sa se vindece.
Si ce mai este important pentru voi este sa fiti blanzi cu voi insiva.Legat de a fi blanzi cu voi va recomand acest ARTICOL. Nu va mai pacaliti ca nu suferiti dupa o despartire, daca chiar o simtiti, e normal sa se intample asta. Asta vreau sa demasc falsitatea care apare in spirtualitate si ne duce tot spre aceasi chesti ca si sistemult sa fim reci si sa nu mai simtim nimic. Intrebarea mea catre voi este oare a gresit Dumnezeu/Creatorul cand ne-a dat sa simtim emotiile?
Legat de credinta mi-a venit un citat...cand vrei sa fortezi ceva (in cazul meu sa imi vindec sufletul si suferinta) inseamna ca nu ai incredere in planul divin. Mi-am pus aceasta intrebare si mi-am dat seama ca as fi vrut sa se intample instant acea vindecare si totusi nu s-a intamplat, asta ma pune pe ganduri.
A fost o perioada tare grea cu multe peripetii si o sa incep treptat sa vi le povestesc, mai ales ca nimic nu-i intamplator.
Mesajul din aceasta seara este sa aveti incredere in ce va spune interiorul vostru, daca simtiti sa plangeti faceti-o, daca vreti sa va bucurati, faceti-o...e cel mai mare dar pe care vi-l puteti darui.
---
O sa incep cu aceasta zi care tocmai a trecut...
m-am intalnit la un moment dat cu o prietena care mi-a spus ca la vazut pe fostul iubit cu o tipa, desi am tot vorbit cu ea la telefon si pe facebook timp de o luna si ceva, totusi nu ne-am intalnit. Adevarul este ca a fost perfect momentul, prin ea, m-am conectat la acel moment in care ea s-a intalnit cu fostu si cu noua lui iubita. Ceea ce am simtit, e greu de descris in cuvinte, sper doar sa va transmit ca stare. Oricum ea a fost printre singurele persoane care a spus ca sunt mai luminoasa si ca arat mai bine de cand m-am despartit de fostu. Si am spus ca am lucrat foarte mult cu mine si intradevar am scapat de multe poveri care apasau pe umerii mei si oricat vroiam sa le las jos parca nu reuseam si apareau altele noi. E atat de fain cand scapi de poveri de nici nu va pot povesti. O povara de care am scapat azi, a fost de a face cadouri celor dragi, inclusiv unei femei. Nu stiu daca voi stiti dar in spiritualitate se zice ca fiecare zi e o sarbatoare si cu asta chiar sunt de acord insa cu ce nu sunt de acord e ca e o mare porcarie sa zici cuiva "La Multi Ani!"...Vreau sa va zic ca m-am bucurat ca am putut sa fac un cadou din inima unei fetite de 2 ani si mamei ei. Conversatia cu ea m-a ajutat mult sa ma echilibrez desi am simtit si tristete cand am vorbit despre fostu si conectarea cu acea intalnire m-a dat un pic peste cap.
---
M-ai tarziu pe la ora 14 m-am intalnit cu o alta mamica si cu fata ei care iesea de la ore de pian, in cetate langa Biserica Catolica. Langa biserica este un parc foarte fain, am fost in el cu multi ani inainte de al cunoaste pe fostu, cu parintii mei. Haios cand mi-am adus aminte de asta, ca cu cativa ani in urma eu am fost la festivalul medieval cu parintii in Sighisoara, deci nimic nu-i intamplator :). Pana ne-am intalnit am stat in acest parc si m-am bucurat de soare, m-am conectat la soarele interior si la STAREA DE A FI OM. Pentru mine aceste momente sunt atat de importante, magice si le tin minte multi ani. Dupaia am mers la ei acasa...la ei acasa ma simt ca si cum ar fi parintii mei, mai ales ca cuplul ea este sagetatoare ca mama mea si el balanta ca tatal meu...doar ca sunt cu cativa ani mult mai tineri. Ei au fost singurii care m-au ajutat pe planul material in aceste momente grele. Stand in preajma copiilor lor, m-au ajutat sa uit de supararea mea si sa MA JOC DIN NOU CA UN COPIL, fara miza, doar sa ma bucur de a fi cu cineva.
---
La ora 17 ma duc la o gradinita care niste fetite intre 3 si 4 ani se pregateau pentru a face balet in fata mamicilor lor, cu ocazia de 8 martie.
A fost foarte fain, desi fetitele fiind atat de mici nu aveau rabdare si erau plictiste..au facut cat au putut ele, insa ce m-a fascinat pe mine, dupa acest eveniment a fost ca am uitat total de supararile mele. Am fost acolo 100% implicata. Le multumesc tuturor ca am putut participa la acest minunat eveniment.
Doar cand am ajuns acasa mintea mi-a readus aminte ca bai totusi te-ai conecat cu un moment ciudat, care nu m-am gandit ca il voi trai vreodata desi nu am fost de fata. Am incercat sa imi iau gandu de la asta, desi mai revenea din cand in cand, m-am focusat pe altceva.
Imi era dor sa ma uit la un film si am simtit ca ma pot uita la Angelique...aici gasiti detalii despre film. Pentru mine acest film m-a facut sa imi aduc aminte cum se comporta un barbat cu adevarat fata de o femeie. Cu cat respect se manifesta fata de ea, i-a respectat inclusiv dorinta de a nu se culca cu el, era atat de bun cu ea, o accepta asa cum vroia ea sa se manifesta, ea aparat inclusiv onoarea, iar atunci cand fac dragoste se vede ca e acolo total...Joffrey, ce barbat din ziua de azi mai manifesta asta? Majoritatea barbatilor sunt reci cu femeile, nici nu le mai ofera cadouri din inima si aici nu ma refer la bijuterii chiar si un trandafir facut de hartie de el e apreciat, nu stiu cum sa faca dragoste cu adevarat. Acest film m-a facut sa scriu din nou, sa spun oamenilor ce cred eu despre iubire si cum o vad si cum o simt ca ar trebui sa fie.
Noapte buna.
